A fost o zi minunată și însorită de vară cu un soare auriu care ne mângâia cu razele sale frumoase și albastre, care păreau să se răspândească peste pământ, fără margini. Apusurile calde și blânde se scufundau adânc în mare, unde mii și mii de pescarii înotau și se usucau, unde țestoasele înotau încet și unde iarba de mare de un metru se apleca lent și blând, dansând de parcă ar fi urmărit melodia păsărilor delicate și suave care zburau pe cerul cu nori albi. A fost o priveliște foarte specială. La apus, soarele părea să se scufunde în apa sărată a mării, lăsând luna la timonă. Pe timpul nopții, doar luna și stelele dominau, care străluceau ca mici licurici, observând cu atenție somnul pașnic al mării și al creaturilor sale. Aceasta este priveliștea mării, dacă începi să o admiri, nu te oprești nici măcar dacă ai vrea. Noaptea lângă mare când ziua este încă în noapte, liniștea care domnește peste tot, simți briza răcoroasă a mării care îți mângâie fața și privești spre linia orizontului unde cerul sărută marea și apare încet un punct roșu, care crește, aducând strălucire pe întreaga boltă cerească. Apusul vine la noapte și cu el vine dorința de a opri timpul în schimb. Razele soarelui dispar încet, aducând luna pe cer. Lumina solară eclipează lumina, lumina care face unde.
Un loc foarte frumos, Nu poți să intri în cele mai multe dintre vechile buncăre din Al Doilea Război Mondial, dar oricum este o plajă frumoasă cu câteva buncăre de explorat.